Întrebările alese cu grijă îţi permit să descoperi ce se află în inima cuiva. Ai putea să întrebi: „Ce crezi despre . . .?“, „Ce te-a convins că . . .?“, „Cum ai reacţiona dacă . . .?“ Fii însă atent să nu-l bombardezi cu întrebări. Cu mult tact, ai putea să-i spui mai întâi: „Pot să te întreb . . .?“ A pătrunde în inima cuiva este o muncă grea, care nu se realizează de azi pe mâine. Pentru ca cineva să fie dispus să-ţi dezvăluie sentimentele sale cele mai lăuntrice trebuie mai întâi să-i câştigi încrederea, iar asta cere timp. Dar, chiar şi după aceea, trebuie să fii atent să nu creadă că vrei să te amesteci în treburile lui. — 1 Pet. 4:15.
De asemenea, ai nevoie de discernământ pentru a-ţi controla reacţiile la cuvintele interlocutorului. Nu uita că obiectivul tău este acela de a-i înţelege sentimentele pentru a stabili ce fel de informaţii biblice l-ar putea determina să treacă la acţiune. Abţine-te de a-i arăta că are un punct de vedere greşit şi încearcă să discerni sentimentele din spatele cuvintelor. În felul acesta vei şti cum să răspunzi, iar elevul, simţindu-se înţeles, va privi probabil cu mai multă seriozitate ceea ce-i spui. — Prov. 16:23.
Dar chiar şi atunci când te adresezi unui grup numeros ai putea să exerciţi o oarecare influenţă asupra lui. Dacă menţii un bun contact vizual cu ei, eşti atent la mimica lor sau le pui întrebări retorice pentru a-i îndemna să gândească, vei putea afla, în mare, ce cred despre ceea ce le spui. Dacă-ţi cunoşti bine auditoriul, manifestă consideraţie faţă de situaţia lui. Iar, când aduci argumente din Cuvântul lui Dumnezeu, ţine cont de spiritul congregaţiei. — Gal. 6:18.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu